Învierea Domnului, la aproape 2000 de ani.

Pocket

Nici un evanghelist nu descrie Învierea Domnului, deoarece nu au fost martori la această minune. Evangheliştii consemnează numai ceea ce s-a petrecut după ce Hristos a ieşit din mormânt. Din evanghelii aflăm că în prima zi a săptămânii, duminică, femeile mironosiţe au venit cu miresme la mormântul lui Hristos, cu care aveau de gând să ungă, după obicei, trupul lui Iisus. Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt şi uimită de vederea pietrei ridicate şi a mormântului gol, nu le mai aşteaptă pe celelalte femei şi aleargă să le vestească apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede îngerul, care le întâmpină pe celelalte femei şi nici nu-i ascultă mesajul – că Hristos a înviat.Pe când femeile mironosiţe mergeau către apostoli să vestească cele întâmplate, sunt întâmpinate de Hristos cu următoarele cuvinte: “Bucuraţi-vă” şi “Nu vă temeţi”. El le repetă îndemnul dat de înger: “Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea”.La mormânt ajung şi Ioan şi Petru. Deşi Ioan soseşte primul, el intră în mormânt după Petru. În afară de prezenţa giulgiului şi a mahramei, care indicau că Hristos a înviat, apostolii au văzut în mormânt ceva minunat. A fost o experienţă învăluită în taină, care a constituit o adevărată iluminare. Din această clipă, Ioan a crezut fără şovăială în Învierea lui Hristos. Cei doi apostoli vor merge să vestească şi celorlalţi Învierea lui Hristos. Maria Magdalena, care îi urmase pe cei doi ucenici, nu pleacă de la mormânt, rămâne aici să plângă. Gândul ei era că trupul lui Iisus fusese furat. Pe când plângea, potrivit Scripturii, i se arata doi îngeri. După puţin timp, i se arata şi Hristos, pe care Îl aseamănă pentru început cu un grădinar, căruia îi cere să-i vestească unde a fost pus Hristos. După ce are loc recunoaşterea lui Hristos, primeşte misiunea să merga şi să vestească ucenicilor: “Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru”.Deşi trupul lui Hristos fusese preamărit, Hristos accepta, în răstimpul celor 40 de zile, să se adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman. Acest “trup al slavei”, după expresia paulina, nu mai este dependent nici de spaţiu, nici de timp, căci nu mai face parte din lumea căzută. Arătările sunt un pogorământ faţă de slăbiciunea omenească. Domnul se face accesibil simţurilor: poate fi văzut, auzit şi chiar pipăit. Hristos cel înviat este tot atât de real ca şi Cel dinainte de Patimi, dar se afla la alt nivel existenţial, deoarece trupul Sau nu mai este supus morţii, în El străluceşte Duhul. Deşi trupul a fost îndumnezeit, ca şi natura Să omenească, firile vor continua să rămână neschimbate şi de sine stătătoare pentru veşnicie.Învierea lui Hristos nu este o simplă revenire la viaţa pământească, ci începutul altei vieţi: viaţa veşnică, în care trupul omenesc nu mai este supus stricăciunii. De aceea, Biserica Ortodoxă cânta în ziua de Paşti: “Prăznuim astăzi omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, veşnice”. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Mântuitorul a refăcut chipul divin din om, lepădând în mormânt, în dimineaţa Învierii, trăsătura pătimitoare. Din momentul morţii şi a învierii Domnului, istoria intra în perioada eshatologică, iar Împărăţia, aflată deocamdată în transcendent, tinde să înglobeze treptat toată creaţia. În Hristos cel înviat începe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descoperă decât prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinţeniei.Trebuie să reţinem că Învierea nu-L îndepărtează pe Hristos de oameni. El continuă, chiar şezând de-a dreapta Tatălui, lucrarea de prefacere a lumii.Cine poate vedea Învierea lui Hristos?La această întrebare Sfântul Simeon Noul Teolog răspunde: “Cei mai mulţi oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puţini sunt cei ce o au şi o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o însă nici nu se pot închina lui Iisus Hristos că unui Sfânt şi Domn, căci “nimeni, zice, nu poate să spună că Iisus este Domn decât numai în Duhul Sfânt” [1 Co 12,3], şi altundeva: “Duh este Dumnezeu şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr” [În 4, 24]. Căci nici preasfânta cântare, pe care o avem acum în fiecare zi în gură, nu spune: “Învierea lui Hristos crezând “, ci: “Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat”.Cum deci Duhul Sfânt ne îndeamnă să zicem acum: “Învierea lui Hristos văzând”, că unii ce am văzut-o, deşi n-am văzut-o, de vreme ce Hristos a înviat o dată pentru totdeauna acum o mie de ani, şi nici atunci nu L-a văzut cineva Înviind? Oare dumnezeiasca Scriptură vrea ca noi să minţim? Să nu fie! Dimpotrivă, ea ne îndeamnă mai degrabă să spunem adevărul: şi anume că în fiecare din noi, cei credincioşi, are loc Învierea lui Hristos, şi aceasta nu o dată, ci în fiecare ceas, atunci când, precum spuneam, Însuşi Stăpânul Hristos învie Întru noi, strălucind şi scânteind cu scânteierile nestricăciunii şi Dumnezeirii.Căci venirea [şi prezenţa] purtătoare de lumină a Duhului ne arată, ca nişte zori, Învierea Domnului, sau mai degrabă ne dă harul de a-L vedea înviind pe El Însuşi. De aceea şi zice: “Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă” [Ps 117, 27] şi, însemnând a doua Lui venire, adăugând, zicem aşa: “Binecuvântat Cel ce vine Întru numele Domnului” [Ps 117,26]. Deci câtor li Se arată Hristos înviind, li Se arată în chip cu totul duhovnicesc, fiind văzut cu ochii duhovniceşti. Pentru că atunci când vine în noi prin Duhul, ne învie din morţi, ne face vii şi ne dă să-L, vedem întreg şi viu întru noi, pe El, Cel nemuritor şi nepieritor; dar nu numai această, ci ne dăruieşte şi harul de a-L cunoaşte limpede că pe Unul ce impreuna-invie şi este impreuna-preamarit cu noi [Ef 2, 6; Rm 8, 17], precum mărturiseşte toată Scriptura. Articol by | crestinortodox.ro | 7.04.2018 vizualizari articol

Lasă un răspuns