Călător prin gară. Gara din Bacău.

Pocket

Foto : Nordist Călător prin gară. Gara din Bacău.Când ajungi în faţa gării. Gara din Bacău. Ăia de unii spun că e frumoasă şi mai mulţi că arată ca naiba, că nu e îngrijită, că e murdară, că nu-i luminată… etc. Deci ajungi să cobori frumuşel din autobuz chiar în faţa gării, începi să păşeşti pe treptele de la intrare unde stau întinşi aidoma unor muncitori ieşiţi de la 16 ore de muncă, plictisiţi şi gălăgioşi, trăgând în draci din chiştoace, nişte prietenoşi oameni ai străzii care te şi întreabă dacă ai un leu sau vreo ţigară. De parcă o bucată de pâine ar avea. Şi-i văd zdraveni, sănătoşi să facă tumbe şi să se înjure de la te miri ce probleme personale ivite spontan. “Ăştia-s buni de muncă, ce milă să-mi fac de ei?” îmi zic şi mă i-au nervii când mă gândesc cum muncesc de dimineaţă până seara şi pentru trântorii ăştia. Îi las să trâmbiţe în urmă şi intru în gară să-mi iau bilet. Imaginea gri şi rece, întunecoasă şi plictisitoare te “îmbie” de la începutul primilor paşi. O scară celebră deja ce nu duce nicăieri, o intrare din incinta gării blocată cu o “liniuţă” de bănci spre un pasaj subteran ce arata jalnic, neîngrijit, o singură casă de bilete funcţională şi vreo 15 cetăţeni aşezaţi la rând pentru achiziţionarea unui bilet, 3 gălăgioşi făceau zarvă cu ecouri suave în incinta întunecată, un ghid online nefuncţional, două bănci în faţa gării pe care nu te puteai aşeza din cauza nesimţirii ultimilor călători ce au staţionat acolo, un panou de informare a trenurilor ce urmau să ajungă în gară, căruia îi lipseau 2 rânduri. Ajunge un tren ce merge în direcţia opusă de cea în care merg eu, spre Adjud, la linia a doua după gardul de protecţie. Venea de la Paşcani. Coboară vreo sută de navetişti şi elevi şi cam 90 încep a sări acel gard fără a ţine cont de bunul simţ necesar şi de siguranţa lor pentru a traversa pasajul spre ieşirea din gară. O duduie la vreo 55 de ani cu două sacose şi poşetă face la fel, aruncă sacoşele dincolo de gard, se caţără cu greu aproape să-i rămână fusta prinsă în gard, nu arunca nici o privire stânga-dreapta şi păşeşte peste linia întâi.Mă uit spre gura pasajului şi văd vreo 7-8 persoane că ies civilizat după ce l-au traversat conform indicaţiilor doamnei ce vorbea la difuzoare. Câtă indiferentă, îmi zic. Făceam gălăgie că nu-s garduri montate şi acum poc, sărim fără să ţinem cont de ele. Pe linia întâi trage la un moment dat o locomotivă ce semăna cu cele din filmele ce prezentau al doilea război mondial, ruginită, neîngrijită şi făcând un zgomot ciudat. Plus nişte mâzgăleli cam pe toată suprafaţa ei. Urât îmi zic. Şi se anunţă trenul cu care urmează să plec. Duduia de la difuzor anunţă direcţia în care merge şi la final specifică faptul că accesul la linia a 3-a unde urma să ajungă trenul, se face prin pasaj. Degeaba. N-ai cui, n-ai cum, n-ai de ce. Nu suntem pregătiţi pentru civilizaţie. Trăim la nivelul anilor ’20 cred… Articol by | Nordist | 24.04.2018 vizualizari articol

Lasă un răspuns