“Licuriciul” şi odele lui, precum “Cântarea României” din copilărie.

Pocket

Am să-i spun aşa voalat, “Licuriciul”, deşi el nu stă ascuns în sânul familiei pesediste. Am vorbit cu el aseară, deranjat că-l făcusem “pupincurist”, termen atât de la modă, că nici “mama” nu se pronunţă mai des în 2018, m-a abordat ca fiind cel ce scoate fumul pe nările socialismului democrat ce ne vrea binele şi eu nu înţeleg. Cică am mai jignit vreo doi anul trecut, vreo doi ce? Şi cică mă paşte instanţa dacă nu am cei 7 ani de acasă, păi zic că n-are legătură cu anii ăştia. Şi l-am numit “Licuriciul” dintr-un motiv simplu, ăla că un “obscur”, cum mă numise el, nu-i capabil să-i facă reclamă şi nici să-l distrugă. Un obscur sunt pentru că nu ştia cine sunt, unde lucrez şi ce studii am, de parcă lucrurile astea pot cataloga un om cu acurateţea minţii. Deloc. Nici nu vreau să fiu vedetă că nu mă ajută la nimic. L-am jignit pe unu’ de-i spun ăştia din oraş, slugarnicul de servici al partidului care conduce urbea. Deci, revenind la Licurici, omul scrie de mult timp, l-am urmărit pe blog de mult timp dar mi s-a acrit de propaganda făcută odată cu “alipirea” la ideologia mamă, cea a partidului socialist şi mai cu seamă democrat. Nu mi-au plăcut odele tovarăşului Nicu şi de aceea poate că am rămas cu un gust amar recitind acelaşi stil de articole. Mă gândesc că inspiraţia vine de la sticlele băute prin balcon cu Botomei, de la serile cu lună plină în care purtând casca de protecţie şi mizând pe un nou contract de la primărie. Şi atunci o arde cu socialismul şi înaltele sale culmi ale progresului. Şi e tolerant, lucru pe care mi-l recomanda prieteneşte, explicându-mi că starea de asediu a societăţii din zilele noastre vine de la ură şi de la lipsa toleranţei vizavi de semeni. Mă gândeam după asta, unde îmi lipseşte toleranţa? Adică tolerant vizavi de ce anume? De penalii pesedeilor? De fugarii din Costa Rica sau Madadascar? Vizavi de inepţiile politicii româneşti de orice culoare? Sunt obscur oare pentru că scriu despre realitatea celor ce distrug şi nu scriu de foştii sau fosta?

Am încercat să îi mai citesc articolele dar au devenit stupide, inepte şi vibrând doar la culoarea roşie. Un purtător de cuvânt ce poartă eticheta jobului de serviciu public, nu poate fi decât duplicitar pentru interesul măreţ, anume binele său. Compara neputinţa administraţiei actuale de a face lucruri normale cu neputinţa mea de a avea lux în casă. Orice lucru mi-aş dori. O fi corect? Putem compara portofelul unei primarii de municipiu cu unul de angajat cu minimul pe economie? Banii mei sunt în portofelul lor, ai lor nu sunt în portofelul meu. Ei pot face! Doar că lucrările prin Bacău sunt lipsite de calitate. Dar Licuriciul scrie penibil, părerea mea. Când un bun scriitor devine aplaudac, deja nu mai e scriitor. Îmi place să rămân obscur muncind 12 ore zilnic, câştigând un ban cinstit şi mergând la vot din 4 în 4 ani. Sunt obscur pentru că nu pup în c*r gloata de lingăi cu ideologii după cum bate vântul în politică. Rămân obscur pentru că scriu exact ce gândesc, exact cum simt şi nu primesc ajutor financiar precum hârtia igienică, singura existentă în Bacău. Licuriciul îmi explica, cum că viaţa nu-i perfectă (de parcă n-aş şti) şi e necesar să ne adaptăm şi să fim toleranţi, dar privind evoluţia lui tolerantă înseamnă aplauze şi pupături la spectacolul făr’ de bilet la care intri. Şi prefer să văd realitatea nu doar să ascult cuminte-n bancă, să-mi spun părerea nu să aprob tacit perseverenta nesimţirii celor ce-mi cer votul o dată la 4 ani. Aş vorbi de coloană vertebrală dar Licuriciul n-a dovedit s-o aibă, s-a uns cu alifia celui ce i-a băgat în buzunar. Un job bun, pentru că dacă-i public e după muşchii lui, că unu-i purtător… de cuvânt socialist.
Televiziunea “europeană”, bibirică şi Licuriciul rămân în opinia mea, aşchiile pupincurismului flatat de gesturi nobleţe. Şi nu-i de instanţă, îi asigur. Şi nu-s în balcon la un şpriţ cu prietenii. Şi n-am primit 19.000 lei pentru un anunţ pe site. Şi nici nu voi promova munca celor ce trag două dungi de var. Mă simt atât de bine obscur…

Lasă un răspuns