Turma de oi, imaginea dezolantă a zilei de 9 iunie 2018

Pocket

Un tablou gri şi imagini demne de scârbă, demne de un real dispreţ vizavi de o societate ce nu s-a trezit încă. Privim autocarele fericirii aşa cum mi-am dorit eu să le intitulez şi observăm chipurile unor “vai de mama lor”, ale unor săraci cu duhul şi fără multă carte. Asta place cel mai mult celor din politică şi pe asta s-a bazat întotdeauna. Organizare oricum haotică în care autocarele închiriate de la firme cu dedicaţie, aproape au blocat oraşul ăsta, merg spre manifestul din Bucureşti. Majoritatea habar nu au pentru ce merg acolo, majoritatea consideră asta o excursie, majoritatea n-au ieşit din satul natal, aşa că a vedea Bucureştiul e marea lui oportunitate. Dacă e şi un sandwich şi o apă plată, mai bine. Spălaţi pe creier de cei care le oferă un ajutor, social sau de altă natură, s-au îmbarcat pentru excursie. Majoritatea dintre cei care au plecat spre Bucureşti au fraţi, surori, copii sau nepoţi care trudesc în ţări străine fugăriţi de sistemul mafiot al guvernării de aici, trag din greu pentru a-i susţine financiar pe aceştia, asta fiind o formă gravă de dispreţ pentru cei care au ales să-i susţină.

Mi s-a explicat că se merge pe banii partidului, pe cei care cotizează la partid, o idioţenie fără margini atât timp cât membrii unui partid nu ar putea susţine financiar această mişcare de proporţii. Toate partidele au cotizanţi de orice altă natură decât ăştia de-s membri, în ceea ce priveşte cheltuieli de asemenea anvergură. Dar prostul crede. Crede şi nu cercetează. Vedeam cu alţi ochi aceasta manifestaţie dacă mergea prostul şi-şi cumpăra un bilet din munca lui sau din ajutorul social sau din banii trimişi de băiatul plecat peste hotare şi care-l susţine să nu moară de foame acasă. Era altceva dacă oile plăteau 175 de lei pentru un bilet până la Bucureşti şi nu erau duse cu “căruţele” partidului. Vedeam cu alţi ochi dacă protestul ăsta împotriva abuzurilor din justiţie ar fi afectat vreo minte luminată din autocare. Priveam altfel situaţia dacă nu-i chema Dragnea pentru a încerca să-şi salveze pielea. Vedeam altfel…

E ca şi cum îi mai dau câte o palmă fetiţei mele, apoi tot eu protestez împotriva violenţei vizavi de copii. O porcărie. Să fii la guvernare, să nu faci nimic şi să organizezi pe banii mei, din taxele mele o astfel de idioţenie. Din zonele alea defavorizate, Corbasca, Răchitoasa, Podu Turcului, Onceşti şi altele nici nu mă aştept la altă reacţie decât a (bun)simţului de turmă. Săracii speră să li se mai dea o găleată, un kilogram de zahăr, un litru de ulei. Contează. Să fii ministru de interne şi să dai ordin pe unitate ca autocarele astea să aibe drumul lin spre capitală înseamnă să trăieşti într-o Românie bolnavă. Să nu mai verifici diagrame, starea autocarelor sau şoferii e practic o ilegalitate. Nu l-am făcut prost pe nimeni, nici idiot, nici pupincurist, nici jegos. L-a făcut mă-sa. Eu doar am părerea asta şi nu mi-o pot schimba. Şi nu trebuie să fie careva de acord cu ce gândesc eu. Iar eu spun ce gândesc în pătrăţica mea, îmi umflu muşchii cum specifică un stimabil domn. Pentru că pot. Pentru că am demnitate. Pentru că am atitudine şi pentru că nu trăiesc în România anului 1985. Consider că e un abuz al celor de la putere şi profită de ăştia “vai de mama lor”. Postacii PSD vorbesc de 10 mii din Bacău. O minciună. Dar e tot opinia mea.

Nu-mi place tabloul ăsta, e o problemă?

Lasă un răspuns