Parcul Cancicov, plimbare în timp…

Pocket

Sistematizarea Parcului Cancicov a fost începută în anul 1935 ca urmare a unui memoriu adresat primăriei oraşului Bacău de vocile mai multor băcăuani.
La data de 22 martie 1935, peste 110 cetăţeni de frunte ai Bacăului (printre care Grigore Tăbăcaru şi C. D. Palade) au adresat o cerere primăriei pentru înfiinţarea unui parc pe terenul de pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”. Pe baza memoriului întocmit de serviciul tehnic al primăriei, Consiliul Comunal al municipiului aprobă crearea unui parc de agrement, motivând convingător decizia: „întrucât grădina din centrul municipiului este prea mică, iar Parcul Gherăeşti fiind prea departe şi mijloacele de comunicaţie anevoioase şi costisitoare”, „grădina publică ce se află în oraşul Bacău putem zice că e o berărie cu grădină dar nicidecum pentru recreierea şi împrospătarea sănătăţii oraşului”, „trebuie gândit în primul rând că un funcţionar sau chiar un locuitor muncitor, după ce îşi varsă sudoarea timp de 10 ore, voeşte şi el a se recreia cel puţin câteva ore sub un arbore sau chiar o pajişte frumoasă, pe care în oraşul Bacău nu o are, dar în parcul nou Eminescu, o va găsi.”

 

Locul ales pentru acesta a fost terenul dintre calea ferată, vechiul stadion Dinamo şi Spitalul “Pavel şi Ana Cristea”. Proiectul de amenajare a fost întocmit la acea vreme de către arhitectul peisagist Eduard Pinard, el stând la baza amenajării Parcului Cancicov în forma cunoscută şi în anul 2018, deşi în anul 1962 acesta a suferit mai multe modificări datorate construirii Teatrului de Vară. Parcul a fost înfiinţat printr-un decret regal, datat 9 mai 1938 la cererea locuitorilor oraşului Bacău şi a purtat în prima fază numele de Parcul Nou sau Parcul Eminescu, după care denumirea a fost până în anul 1990, Parcul Libertăţii. După 1990 parcul a preluat denumirea de Parcul Cancicov, după numele familiei Cancicov, cel care a donat terenul administraţiei pentru a se amenaja primul parc din Bacău. În Parcul Cancicov a existat un stadion, anume cel numit Dinamo ce a fost demolat pentru a face loc construcţiei ce adăposteşte Muzeul de Ştiinţe ale Naturii şi Biblioteca Judeţeană. În Cancicov regăsim busturile a marilor personalităţi ale României precum Ion Creangă, Mihai Eminescu, Costache Negri, Alecu Russo, Mihai Kogălniceanu, Mircea Cancicov, Ciprian Pintea şi alţii. Repere ale lucrurilor apărute în parc, restaurantul cu terasă „Parc” (1964), generalizarea iluminatului public (1969), amplasarea de busturi şi sculpturi (1965 – Mihai Eminescu, 1974 – ansamblul celor 22 coloanelor de lemn sculptate şi poarta monumentală, în zona de sud care a funcţionat o perioadă sub forma unei grădini de vară, 1976 – busturile în bronz ale lui Mihail Kogălniceanu, Costache Negri şi Alecu Russo, bustul în piatră al scriitorului Ion Creangă). Bustul lui Cancicov a fost realizat de sculptorul băcăuan Mihai Bejenariu în anul 1997 şi turnat în bronz. În anul 2009 acest bust a fost vandalizat şi distrusă placa de marmură în care era specificat numele monumentului.

Parcul „Cancicov” ocupă o suprafaţă de cca 21,8 ha şi prezintă un contur poligonal, extins pe direcţia est – vest (885 m). Lăţimea variază de la mai puţin de 100 m, în zona estică, la 725 m în partea centrală, între ieşirea spre Teatrul de Vară şi strada Constantin Ene.
Diversitatea speciilor este relativ modestă, identificându-se 30 de specii de foioase şi răşinoase, frecvenţă mai mare având teiul, castanul porcesc, tuia, nucul negru, pinul silvestru, salcâmul, paltinul, frasinul, arţarii. Ca vârstă, dominante sunt exemplarele echiene, care păstrează o pondere însemnată, rezultată din plantările efectuate în primele decenii de la înfiinţare. Exemplarele tinere, plantate în etape după 1990, nu atenuează decât parţial vizibilă rarefiere din unele sectoare (zona lăcuşorului, treimea vestică a parcului).

În parc se mai află şi un cadru metalic în formă de inimă pe profilul căruia cetăţenii au “prins” zeci de lacăte de-a lungul anilor, el intitulându-se simbolic “Inima Bacăului”. Ansamblul „Geneza”, un alt obiect de interes din Parcul Cancicov a fost amplasat în 1974 în Parcul Cancicov şi a fost creat de o clasă de copii, elevi ai Școlii Populare de Artă animați de zorul culturii cu aprobare de la partid și talent pe cartelă. De altfel, doi ani mai târziu, se lansa Cântarea României, care urma să standardizeze arta daco-mioritică. Fântana celor 3 fete e un alt punct de interes amplasat în latura sudica a parcului, ea fiind vopsită în tricolor pe timpul primarului Sechelariu, revenind în ziua de azi la culoarea albă.

În ultimii ani sunt de amintit două lucrări de amenajare a zonei verzi dinspre Colegiul Naţional Pedagogic (primăvară – vară 2016). Este vorba de redarea în utilizare publică a unei suprafeţe apreciabile, organizată pentru posesorii de animale de companie (teren îngrădit de ani buni şi rămas cu o utilizare incertă după închiderea micului punct zoologic amenajat de administraţia Sechelariu la mijlocul anilor 2000). În imediata apropiere, zece mese cu băncile aferente au fost deja montate, aşteptându-şi vizitatorii. Cele două amenajări pot genera în viitor un nou centru de greutate pentru utilizatorii parcului şi pot depresuriza aglomerată şi bizar organizată funcţional alee centrală.

Sursa datelor din articol: deferlari.ro, aghiuta.com, wikipedia.com, 

Lasă un răspuns