Prin satele inundate, scrâşnind din dinţi împotriva “susţinătorilor” PSD.

Pocket

Am trecut astăzi cam prin aceleaşi sate şi comune de unde în 9 iunie dimineaţa, plecau autobuze cu “susţinători” PSD la Bucureşti. Am vorbit cu câţiva localnici de prin Tamaşi, Gioseni, Răcătau, Sohodor, Dienet şi Pânceşti, oameni ce îmi povesteau că a fost prăpăd cu inundaţiile în zilele de vineri şi sâmbătă. Privesc lanuri întregi de culturi acoperite de mâl, producţii ratate anul ăsta, drumurile distruse de noroiul de vreo 20 de centimetri ce le-a acoperit. Câteva urme timide ale unei lame de bulduzer ce l-a împins spre şanţul din dreapta sau stânga. Rigolele, acolo unde rar le-am zărit, pline cu mâl şi apă, în faţa gospodăriilor noroiul strălucea în bătaia soarelui şi în curţi nu puteai circula decât cu cizmele de cauciuc. N-am zărit vreun om să aibe vreo lopată în mână şi să încerce curăţarea şanţurilor. Doar n-o fi treaba lor. Statul trebuie să se ocupe, partidul ăsta pe care l-a susţinut în 9 iunie.

Zic c-o fi un blestem al norilor asupra ăstora de săraci fiind cu duhul, nici braţele nu le folosesc. Merg încet şi privesc în stânga şi-n dreapta, încep a zări copii desculţi alergând prin noroiul proaspăt, poate că-i o picătură de fericire comparativ cu stilul de joacă al celor de la oraş. Opresc la un prim magazin, un fel de crâşmă, încep să car marfa şi deodată doi zdraveni ameţiţi de alcool se oferă să mă ajute, “poate dai şi matale de-o bere”. Le explic că salariul mi s-a micşorat şi nu am de unde, prefer să muncesc eu. Mă întreabă cât câştig pe lună, le zic, undeva la 1.400 lei. Cu sprâncenele brusc ridicate şi ochii bulbucaţi îmi spune, “şefule, pentru banii ăştia nici nu mă ridic din pat”. “Dar cât ai vrea?”, continui, el pune privirea în pământ şi îmi spune, “lasă, nu-mi trebuie nimic, poate ai şi matale copii acasă”. În dreapta şi-n stânga magazinului, butuci zvârliţi de potopul de sâmbătă, şanţurile pline ochi cu pământ. Nu rezist tentaţiei de a-l întreba dacă a fost la Bucureşti, îmi răspunde mândru că da, că au mers toţi de la masa lui. “A mers şi Vasile şi Sorin”, completează. Mă uit spre “degustători” şi observ doar feţe nebărbierite, zgomotoase şi duhnind a licori amestecate.

Încerc să fac dreapta în Recea, spre Dieneţ, un localnic îmi face semne disperate, îmi spune că drumu-i nepracticabil. “E jale nene pe aici, ia-o înapoi, ăştia nu fac nimic cu drumul ăsta, doar ne promit de ani de zile, bine că ne plimbă la mitinguri”, îmi spune parcă regretând. “Păi şi matale n-ai fost?”, îl întreb. “Am fost, şi?”, îmi răspunde pe un ton ridicat, şi-i zăresc cumva iritarea evitând continuarea discuţiei. Din satele astea plecau îmbrăcaţi în alb spre Bucureşti acum o săptămână, acum zac sub noroaie, bârfind pe la porţi şi aşteptând poate azi vor veni ăştia de la primărie, nu cu pancarde şi autobuze, ci cu buldozere şi oameni ce-şi rup oasele pentru minimul pe economie să-i scoată noroiul din şanţuri sau din curţi, eventual poate se oferă jandarmii cum au mai facut-o-n trecut.

Indiferenţa ăstora mă enervează, încep să-njur şi să-mi aduc aminte de suta de mii de inculţi de la Piaţa Victoriei şi eu mă chinui să muncesc având febră şi dureri groaznice de spate. Pentru că trebuie să susţin şi ajutoarele ăstora de stau în faţa porţii şi pensiile celor ce au muncit din greu în 3 schimburi înainte de 89′ şi pentru alocaţiile de sprijin a celor ce ştiu a face doar copii mulţi. Au ieşit azi o sută de mii de bună voie să cureţe şanţurile şi drumurile? Nu! Că nu le-a dat sandvici, apă plată şi de băut cât cuprinde. Poate fac ăştia pesedisti un apel la aceasi muştirii să-şi cureţe ograda şi poate iese milionul anunţat acum o lună!

Numele, prenumele si locaţiile sunt fictive, faptele sunt însă reale!

Lasă un răspuns