România cea fără de grijile moţiunilor de cenzură. După ea, potopul.

Pocket

Inundaţii în aproape tot judeţul, lumea prezentă în faţa porţii şi plini de speranţă că viiturile nu-i vor afecta, cerul fulgeră şi tună de mama focului, o crâşmă ferită de ploaie adăposteşte vreo câţiva clienţi fideli. Zăbovesc de ploaie şi eu la una dintre mese, servind o cafea. La un moment dat o duduie aflată la o vârstă respectabilă vine într-o fugă spre crâşmă şi abia respirând, strigă la unul din meseni.

“Băi Vasile, mergi mai repede acasă sau fă rost de un telefon şi sună la nevastă-ta că e disperată. A crezut că te-a prins vreo viitură pe Siret că nu te-a găsit în tot satul”. Dar ăsta de nu cunoştea stresul, absolut nemişcat la strigătele femeii şi zâmbind pe sub mustaţă, o sfătuieşte să meargă acasă ca el mai are de stat.

“Băi Vasile, a sunat femeia ta la 112 şi e de rău. Poate vin ăia să te caute şi te amendează!”. N-avea individul nici o treabă. “Las’ să vină că doar au maşini puternice şi răzbat prin noroaiele astea”, fu răspunsul lui final. Se apucă de paharul cu vin ce-l avea în faţă şi îşi vazu’ de treabă. Nu-i asta România lui, el are alte griji. O familie disperată pe acasă şi o echipă de intervenţie ce pierde timpul cu o alarmă falsă e o nimica toată pentru el.

Prin ploaia deasă şi tunetele ce brăzdau cerul, văd un puşti de vreo 8 ani ce era murdar din cap până-n picioare, având doi lei în mână, zgribulit intră-n magazin. Chiar îl aştept să văd ce cumpără. Pregătesc camera foto pentru a-l imortaliza. Iese grăbit cu 2 ţigări învelite într-o bucată de ceolofan. O ia la fugă prin ploaie. Asta-i România mea… cea care nu are griji pentru moţiunile de cenzură sau răsturnat guverne incompetente.

Lasă un răspuns