Stresul galbenului de la semafor pentru “poll position”

Pocket

Eşti şofer? Ai condus pe străzile din Bacău? N-ai cum să nu fi trecut prin momentele de stres aflându-te în faţa semaforului, primul la rând. Deci, dacă te nimereşte naiba să prinzi semaforul pe roşu, aflându-te primul din rândul ăla enorm ce se formează în spatele tău, dacă nu eşti atent la schimbarea culorii roşii a semaforului în galben, dacă nu ai joc de glezne în tot timpul ăsta făcând balans între ambreiaj şi acceleraţie şi dacă nu ai pornit în două miimi de la apariţia culorii galbene… eşti un om “mort”. Încep claxoanele, înjurăturile, semnele obscene. Timpul costă bani, ar da să-ţi explice ceilalţi participanţi la trafic. Deci, o incredibilă lipsa de reacţie care te poate costa ceva bani de pe card, că în urma stresului provocat de ăştia, tre’ să mergi la farmacie să-ţi iei calmante.

Observ că au cam scos ăştia cronometrele de la semafoare, cred că tocmai din cauza asta. Când era roşu şi cronometrul la 01, începeau claxoanele zurliilor care te avertizau că ai pierdut “poll position”-ul. Parcă ai fi la curse şi te ceartă staff-ul tehnic pentru neatenţie. Mi s-a întâmplat şi săptămâna asta de vreo două ori, tocmai că n-am plecat cu scârţâit de roţi la culoarea galbenă. Băi cocalarilor, nu pot pleca de pe loc şi să ating suta de kilometri pe oră în 4 secunde precum bolizii voştri închiriaţi din ţări străine pentru că am de “mişcat” din loc vreo 6 tone şi nu car cartofi. Nu ştiu dacă şi în şcoala de şoferi vi s-a explicat că trebuie să claxonaţi pe unul care nu “zboară” pe culoarea galbenă. Apoi îl vezi pe unul izbit de stâlp, rupt în două, plângându-l familia şi spui “săracul” de el. Aş spune “săracul” stâlp. Ai bă mişelule răbdare, că alţii au familii acasă.

Lasă un răspuns