Câte “bagi” în fiecare zi? Drogul băcăuanului în drum spre şi de la muncă.

Pocket

Cafeaua de dimineaţă, poate unul din viciile băcăuanului ce pleacă somnoros la muncă, ăla care începe programul la 5 sau chiar alţii, pe la 8. Te trezeşti cu greu pe la 6.00 după o noapte târzie, noapte importantă în ceea ce priveşte postările, like-urile şi comentariile pe facebook. Că a fost o zi plină de cârcoteli. Şi, normal că leneveşti în pat, rogi soţul sau soţia să-ţi aducă o ceaşcă de cafea la pat, că încă ţi-e lene să faci primele mişcări de articulaţii, poate pocnesc dacă le iei brusc la câţiva paşi. Şi cum soţul/soţia te iubeşte enorm, face efortul să îţi mai demonstreze încă o dată, fiind servit la pat cu prima cafea fierbinte. Abia apoi pui pe “listă” spălatul pe ochi, pe dinţi şi ordinea în care îţi tragi “ţoalele” pe tine.

Bun. Prinzi curaj şi ieşi din casă, ajungi în staţia de autobuz, acolo, prietenii pe care-i saluţi în fiecare dimineaţă. Şi încep invitaţiile la o cefea rapidă, din partea lor, că tot ai tonomate de cafea la fiecare 5 metri distanţă în tot oraşul. Şi totuşi accepţi, mai tragi una aşa până ajung ăştia cu transportul public, că nu ai avea timp dacă ar respecta programul ăla penibil în care-ţi explică intervalul de 5 minute între două autobuze.

După o cursă rapidă cu Transport Public, către servici, în care ai timp să numeri toate firele de gazon de pe spaţiul verde, în cele vreo 45 minute pe care le faci de la sud la nord, ăştia vreo 8 km care-s notaţi în statistici, ajungi la locul de muncă. Colegii încep cu glumele, cu derulări de evenimente haioase, cu “gimnastica” de dimineaţă cum îmi place mie să spun, dar nu poţi face asta fără să aprinzi o ţigară şi să apelezi la acelaşi tonomat montat pe scările clădirii în care îţi desfăşori uneori activitatea. N-ai cum să priveşti la ceilalţi şi tu să nu… Şi introduci bancnota de 1 leu apăsând tasta 5, aia care-i preferata ta. Şi pui pe lista de azi o a treia cafea.

Lucrezi în cadrul unei firme unde faci multă muncă de teren, nu ai treabă cu scaunele alea de birou confortabile, aşadar după vreo 2 ore, pe la 10, ţi se pare că nu te-ai trezit bine sau că nu ştiu ce stare ai şi bănuieşti că-i bună o cafea de la un alt tonomat găsit în cale. Îţi întrebi colegul dacă ne creăm o “bulă” de timp şi servim o cafea. Dependenţa formată şi oportunitatea pe care o întâlneşti mai des ca semnele de circulaţie, prin aparatele astea “aruncate” la tot pasul, îl fac să accepte încă una, “poate n-oi crapa”, comentând el, în timp ce curge cafeaua în pahar. Aşadar adeseori ne prinde ora 10-11 cu 4 cafele la “bord”. Să nu-mi spune-ţi că-s unic şi că nimeni nu se loveşte de “problema” asta!?!

Are cineva o statistică a firmelor ăstora de ne vând drogul de dimineaţă, prânz şi seară? Că prea multe grupuri-grupuleţe zilnic sunt prinse-n hora licorii cu pricina, cafeaua poate că-i servită mai des decât ne dăm seama, nu ne salutăm zilnic atâţia prieteni, câte cafele bem. Apoi ne întrebăm, sănătatea încotro?

Lasă un răspuns