Duduia care vrea loc în autobuz va fi prima la caneaua cu aghiazmă?

Ştiţi situaţiile când, eşti călător în transportul public, stai frumuşel pe scaun şi vine duduia pensionară ce răsuflă greu după 8 ture de hypermarket cumpărând un pachet de unt la promoţie în final. O ştim cu toţii. Te priveşte lung, se uită la celelalte scaune pe care tinerii butonează smartphonurile şi face rugăciuni la sfinţi: “Poate îmi oferă careva locul că nu pot sta în picioare”.

Băi şi îţi vine milă, te gândeşti la anii ăia mulţi lucraţi în fabricile socialismului, la pensia mică şi la cei 20 de nepoţi pe care îi are plecaţi prin ţări străine. Te ridici şi îi oferi locul. Ţine de bun simţ, clar, duduia îţi mulţumeşte frumos pentru gest şi îţi zâmbeşte dulce. Că-i plecată dis de dimineaţă la “cumpărături” şi că la orele de vârf duduile umple autobuzele în lipsă de ocupaţie, nici nu mai contează.

Mă gândesc dacă duduia asta e tot aia care a putut sta la revelion vreo 4 ore în picioare să-l asculte pe Admiral 4C4. Nu-i tot aia care stă tot vreo 4 ore la Taxe şi Impozite să fie prima care achită impozitul? E tot aia dar cu niscaiva puteri supranaturale.

Acum, că vine marea sărbătoare a Botezului Domnului, aceeaşi duduie e prezentă la coadă. Una formată din sute de oameni veniţi de la primele ore ale dimineţii şi care îngheaţă de frig pentru că ei, cei mai “buni” dintre cei mai buni enoriaşi, vor fi primii la caneaua cu apă sfinţită. Şi se transformă în duduia rezistentă la frig, la oboseală, la stres. Dimpotrivă, parcă Dumnezeu îi dă putere să dea din coate şi să vâre pet-ul înaintea colegului de rând, biruind astfel în supremaţia credinciosului de primă mână. Cică Dumnezeu îi dă putere să reziste în frig la coadă. A naibii treabă, dar Dumnezeu nu-i dă putere şi când merge în autobuz stând în picioare?

Duduia ştie că pe la ora 14.00, cozile dispar şi poţi umple câte pet-uri vrei doar trecând pe la biserică. Însă “prima mână” o fi mai importantă, mai “tare” şi mai de preţ. N-o mai dor picioarele şi poate sta şi flamândă, nu mai vrea loc pe scaun şi nici acasă n-are treabă. Mâine o să facem poze dimineaţă şi după amiază. Vom compara duduile astea două despre care am vorbit, astea care au hotărât preţul pieţii pentru popii veniţi cu ajunul Bobotezei, astea care le găseşti oriunde sunt cozi. La Taxe şi impozite, la spital, la abonamentele moca date de primărie, la bâlciurile organizate în vară şi la medicii de familie.

Nemulţumite de pensia mizeră, tot duduile astea nu puteau sta în stradă la proteste, nici când n-aveau cu ce spăla oalele n-au ieşit, chiar dacă tinerii protestau pe când cu avaria. Asta-i duduia personalizată pe stil nou, aia care are durerile de şale şi picioare doar când n-ar trebui.

Să curgă criticile… Adevărul doare întotdeauna.

Lasă un răspuns