“Lacrimile verzi ale oraşului”. Verdele, pus la pământ în Cancicov. Lemnul, cărat de angajaţi acasă la şefi.

În general folosesc copy/paste la orice-mi place. Însăşi cel mai folosit cuvânt în postările din ultimii 2 ani şi jumătate, Piţi, e un copy/paste din operele “literare” ale fermei politice, cea pe care o îndrăgesc eu de mulţi ani. Aşadar, o fi rău, o fi bine, folosesc din nou copierea unui titlu ce-mi place, doar ca frază nu ca şi înţeles. “Lacrimile verzi ale oraşului”. Mi-a plăcut asta şi cred că azi le-am văzut, încă o dată, prin locurile pe care le colind zilnic.

Parcul Cancicov, orele 11.00, plimbare scurtă. Am revăzut copacii tăiaţi în ultimii doi ani şi încă văd crengi verzi rămase-n urma “măcelarilor” cu drujbe trimişi de administraţia piţiponcă acolo unde-i nevoie. Nevoie de lemn că de aer nu se pune problema. Privesc în partea parcului, cea dinspre calea ferată, zonă mai puţin colindată de băcăuani. Scot aparatul de fotografiat să trag nişte cadre cu “verde”. Verde de Bacău cum îi place domnului profesor Şerban, verde “căzut” la datorie, una pe care noi n-o înţelegem. Poate doar povestirile unui lucrător de la Spaţii Verzi ce a dorit să rămână în anonimat, mă face să înţeleg teoriile ăstora ce vor binele oraşului. Care povestiri? Unele pe care nu le cunosc băcăuanii.

Mai ştiţi când am surprins furăciunile de cărămizi de la atelierele Saligny?

Omul mi-a povestit că pentru 50 de lei pe zi, şi-a “rupt” palmele cărându-le acasă la Dumbravă, undeva în Măgura, pe un domeniu spaţios acolo unde zac şi nişte maşini ale SSPM. Păi nu-i el mare şăf peste societatea cu pricina? Păi n-ajungea Dumbravă mare dacă nu avea un tată celebru, unul care cică făcea bere pe vremuri şi încă deţine o fabrică părăsită. Că a fost un activist de partid nici nu-i nevoie să mai menţionez.

Tot acasă la ăsta cică au ajuns şi majoritatea butucilor groşi din lemnul tăiat prin oraş. De crengi n-a avut nevoie după cum vedeţi prin fotografiile de mai jos. Imaginile-s de azi.

Lacrimile verzi ale oraşului înseamnă totodată bunăstarea altora. Dacă ar vorbi amărâţii ăştia de la Spaţii Verzi, ar ieşi mare război. Tipul se teme pentru locul lui de muncă şi nu-i “darnic” în detaliile oferite. Însă reuşesc adeseori să le smulg detalii picante.

Dacă revin la detaliile din începutul articolului, arborii tăiaţi se văd a fi şi sănătoşi şi verzi. Pe ăştia îi doare-n fund de natură şi atât cât pot, hăcuiesc verdele şi aşa puţin prezent în oraş. Mă gândesc acum pe unde o fi zăcând mocheta celebră întinsă-n Piaţa Centrală. O fi ducând-o tot la Dumbravă? Vom afla. Până atunci, se taie-n draci şi fără logică. Mai au la dispoziţie un an şi câteva luni aşa că timpul îi presează, agonisesc cât pot.

Lasă un răspuns