Ce facem Piţi? Ne descurcăm cum putem până vine primăvara?

De la primele ore ale dimineţii ningea frumos, pe trotuare îngheţat bocnă. Circulând prin oraş, n-am zărit ţipenie de lucrător al primăriei care să dea cu sare sau nisip.

Aproape că-ţi făceai freza-n “oglinda” formată de gheaţa de pe jos. Probabil că Sfântul Ion şi-a pus amprenta pe lucrătorii ce trebuiau să fie prezenţi la treabă. Nu-i vina lor că au fost “invizibili” azi ci vina şefilor care probabil petreceau între ei, c-or fi găsit vreun Ion între colegii de birou. Şi a nins cam toată ziua. Utilaje ioc.

Mă uitam cum ninge şi îmi venea din nou gândul la piţiponcul care n-a reuşit să aibă nici în mijlocul iernii rezolvată problema contractului de deszăpezire cu o firmă de profil. Ne-a plâns pe umăr explicând că trebuie să ne descurcăm cum putem. Asta am şi făcut azi mergând prin oraş. Încă mă ţin bine pe picioare şi am reuşit să nu trag vreo trântă. Mă uitam în jur şi vedeam bătrânii care se chinuiau să meargă prin zăpada “frământată”, dedesubt fiind un strat consistent de gheaţă.

Noroc că n-a nins cât să se depună un strat consistent de zăpadă. La primele ore ale dimineţii, însă, gheaţa punea mari probleme trecătorilor din orice zonă a oraşului, nefăcând excepţie nici cei din zona centrală.

Ce facem Piţi, ne descurcăm cum putem până se termină iarna?

Lasă un răspuns