Poveste de iarnă. Iarnă Băcăuană.

Cică într-un oraș din România, nu vă spun care, se întâmplau tot felul de nenorociri. Ba se oprea apa curentă, ba erau inundate străzile sau gospodăriile, ba rămâneau fără căldură în mijlocul iernii, ba ningea frumos și se blocau toate străzile, etc.

Fiul unui cetățean din acel oraș, în timp ce îl ajuta pe tatăl său să scoată mașina din parcare pentru a ajunge pe strada plină de zăpadă dintre blocuri, privind spre tatăl său cu mirare, îl întrebă:

– Tati, dar de ce se întâmplă atâtea lucruri rele și nimeni nu ia nicio măsură?

Tatăl se uită spre fiu cu o privire tristă, îl apucă de mâna stângă ce e aproape jumătate din a lui și îi spuse pe un ton răgușit:

– Pentru că oamenii uită prea ușor…

Atunci puștiul, privind cu optimism spre tatăl său, îi răspunse:

– Poate dacă de fiecare dată când se întâmplă ceva rău în oraș, fiecare dintre noi ar trage o linie cu surubelnița în tocul ușii așa cum faci tu de fiecare dată când e ziua mea și îmi măsori înălțimea, cu toții ne-am aduce aminte când am ieși din casă de acele momente și nu am mai repeta greșeală, nu crezi?

Tatăl zâmbind, conștient de faptul că fiul său nu va repeta greșelile părinților săi, parchează mașina, îl ia de mână și pleacă amândoi să servească prăjitură preferată.

Dacă ți-a plăcut povestea și te regăsești în ea, dă-i un SHARE să o citească și prietenii tăi.

Poate așa nu vom mai uita atât de ușor.

By Dorin Chirilescu

Lasă un răspuns