Si eu am fost “circar” astazi domnule Dragnea!

M-am nascut la circ, domnule Dragnea. Un circ mare cu un dresor odios care ne tinea morti de foame si departe de cultura. Ne mai arunca din cand in cand cate o ratie de mancare, apoi deveneam toti din lei, mielusei. Ne-a construit si custi imense si goale. Circurile Foamei se numeau.

Apoi, dupa Revolutie, am inceput sa hranesc porci. Mi-am deschis propriul meu circ cu porci, care mancau tot ce le dadeam eu, se umflau, dormeau in scaunele din Parlament si se faceau ca muncesc. Aceiasi porci comunisti reciclati, deghizati in mistreti capitalisti.

Am hranit si maimute. Tot felul de gorile interlope, care primeau bani de la mine, via partidul de guvernamant, oricare ar fi fost ala.

Vezi circul, nea Liviu? Se cheama Romania.

Azi eu sunt prostul ala care spala pe jos in cusca. Matale, nea Liviu, esti ala care ii spune doamnei cu biciul ce sa faca. Ea e o marioneta agramata, face parte din programul de circ gandit de tine. Ai in jurul tau aceleasi gorile, aceiasi porci mistreti dresati sa muste la cerere. Ai papagali, ai oi, ai vaci si serpi. Tigri nu mai ai, i-ai dat pe toti afara din arena.

Si acum, nenea Liviu, eu sunt ala cu matura. Ma vezi? Din salariul meu, matale, care te comporti ca un mare patron de circ, iti hranesti toate animalele credincioase. Si pe aia care fac tumbe in fata ta, si pe aia care iti fac vant cu evantaiul, si pe cotofana aia dresata cu parul roscat, adusa din Craiova. Matale te crezi patronul meu, dar de fapt eu sunt ala care te hraneste, care te suporta acolo. Tu ai o functie datorita faptului ca eu muncesc. Iar tu acum ma desconsideri pentru ca, ajuns la disperare, am ajuns sa fac greva?  Nesimtirea e mare, nea Liviu… 

Eu sunt ala mic, cu matura. Dar stii care e problema matale? Azi s-a dovedit ca sunt multi oameni mici cu maturi in manute. Astia care te tin pe matale acolo in loja, unde pari mare patron pe BANII MEI.

Da, nea Liviu, fara mine esti un nimeni. Fara noi, esti zero. Daca noi facem greva generala la circ, ramai sa vinzi bilete pentru ca lumea sa vada o sa goala sau sa te relansezi iar sa indoi berea cu apa intr-un birt din Teleorman, toata viata.

Fara noi, circarii, ramai cu buzunarul gol si mustata nemangaiata. Fara circarii astia care te tin in spate, ramai ceea ce esti: un zero.

Cat despre aia care inca mai dau cu matura, umili, asteptandu-si ratia de ulei, in timp ce nesimtitii isi umfla burtile: treziti-va, ma! Cat dracu va mai trebuie?! Cate generatii mai vreti sa nenorociti pentru o sticla de ulei si o punga de zahar? 

Ps: grija mare, nea Liviu! Si-a mai desconsiderat unu’ circarii in ‘89 si a sfarsit mancat de lei.

Silviu Iliuta

Share:

Lasă un răspuns