Notre Damme în flăcări. Plângem până ne dau mucii dar uităm cum România arde-n aceleaşi flăcări.

Notre Damme a ars inexplicabil. Capodopera istoriei franceze şi a întregii omeniri în acelaşi timp a ars că o torţă şi românii au vărsat lacrimi de crocodil pentru acest eveniment neplăcut. Normalitatea e să nu te bucuri de răul altuia şi mă gândesc că aşa obiectiv turistic (pentru că biserică nu mai e de mult timp) care aducea circa 13 milioane de euro anual e o mare pierdere.

În România au dispărut mii de uzine, au dispărut staţiuni balneo-climaterice, au dispărut sate întregi, au dispărut flote navale, au dispărut hoteluri. N-am plâns aşa tare şi n-am fost atât de solidari cu România ce moare încetul cu încetul. A dispărut gloria grânarului Europei, au dispărut muzee, au dispărut biblioteci, lăcaşuri de cult vechi de sute de ani sunt lăsate în paragină. N-am plâns prea tare.

Hai să plângem în primul rând pentru România şi să nu jelim o Franţă ce ştie să reconstruiască. Să ne aducem aminte de faptul că în România au ars sute de “Notre Damme” în ultimii 30 de ani şi am plâns prea puţin.

Lasă un răspuns